Nu ştiu
unde aş putea gãsi
bãtãile inimii
de acum câţiva ani,
pe atunci umblam
descheiat la cãmaşã
sã nu mi se sufoce
cuvintele,
e posibil
sã le fi pierdut
pe stradã
şi sã le fi strivit
cauciucurile maşinilor
sau sã se fi refugiat
în versuri
sã le împrospãteze ritmul,
aş fi avut nevoie de ele
pentru cã ea,
mã tot întreabã abstract
care e timpul maxim
de aşteptat
între douã sãruturi
şi acum
nu îl mai pot mãsura exact.
