Zilele trecute mi-am cumpãrat o lingurã de lemn de la o ţingãncuşã ce mi s-a pãrut cã o este o ediţie prescurtatã a Sofiei Loren. Nu voiam sã stric culoarea urzicilor cu un instrument predispus la ruginã. Dupã câteva ore m-am trezit cu nişte oameni în negru la poartã având pe cataramã de la pantaloni poza doamnei Koveşi acuzându-mã cã mi-am cumpãrat mobilã de bucãtãrie de la Ikea fãrã sã am un contract legal de vânzare cumpãrare. Pentru cã am pãrul alb de la 25 de ani mi s-a înnegrit pe loc.
