Un poet, fãrã talent, din Ploieşti mergea la barul din colţul strãzii şi comanda un pahar de votcã pentru el şi unul de whisky pentru fratele sãu care nu era niciodatã prezent. Lua paharul de votcã îl ciocnea de celãlalt, prefãcându-se cã fratele lui era la masã. Dupã ce bea paharul de votcã dãdea pe gât şi pe cel de whisky. Aceastã ceremonie avea loc zilnic. Trecuse aproape un deceniu. Întâi bea votca apoi whiskyul fratelui absent. Într-o zi îi spuse barmanului sã-i aducã numai un pahar de whisky. Dupã ce l-a consumat şi-a luat pãlãria, pregãtindu-se sã plece. Barmanul uluit îl întreabã ce s-a întâmplat de nu a mai comandat paharul de votcã. Nimic, rãspunde poetul, numai cã eu m-am lãsat de bãut.
