De câte ori întâlnesc
pe stradã
stewardesa
din blocul vecin
îmi închei nasturii
de la hainã
ca inima
sã nu intre
în rezonanţã cu a ei,
mã prefac
cã îmi sare
limba de la ceas
şi o înlocuiesc
cu un fir de iarbã
sã ticãie mai încet,
mã opresc
lângã primul copac
ca şi când aş avea
de rezolvat
o problemã de esteticã,
urmãrindu-l
cum munceşte
sã-şi alcãtuiascã umbra,
îmi este fricã
sã nu se îndrãgosteascã
de mine
şi sã mã poarte în suflet,
de copil sufãr
de sindromul înãlţimii.
