Din când în când
fac curat în inima,
arunc ideile
adormite în trafic,
proceselor verbale,
încheiate
când iubirile
se îmbolnãveau
de anemie
le dau foc,
zâmbetele trase
la xerox
ale unor adolescente
întâlnite pe stradã
le aşez în dosare
şi le pun
lângã poemele lui Rimbaud
scrise
dupã ce a plecat pe mare,
ocolesc petele
de verde intimidat,
mi-e teamã
sã nu gãsesc sub ele
chipul vreunei femei
pe care nu m-am strãduit
îndeajuns sã o uit.
