De aş putea sã declin
un fulger
sã afle vãzduhul
cât de frumoasã
este limba românã,
aş respira pe hornuri
sã nu sting vreo stea,
picãturile de ploaie
le-aş da prin ascuţitoarea
de creioane
sã perforeze mai uşor
singurãtatea,
dacã cerul
mi s-ar apropia
prea mult de epidermã
mâinile mele
aidoma unor sãlcii visãtoare
l-ar ridica
pânã acolo unde privighetoarea
ar avea spaţiu suficient
pentru un cântec,
aşa mi se întâmplã
sã fiu
când mã îndrãgostesc
pe malul unui lac,
doar privindu-i chipul în apã.
