Niciodatã nu arunc
seminţele de mãr,
le pãstrez
ca pe nişte autografe
ale verii,
le-aş putea folosi
sã-mi completez
clepsidra
prelungindu-mi viaţa
cu mirosul lor
de pelin strivit,
le ţin
de lângã inimã,
la iarnã
le voi aranja
în bulgãrii de zãpadã
ca în nişte fructe albe
şi-i voi arunca
în grãdina ei,
poate la primãvarã
vor încolţi
şi ea va descoperi
respiraţia mea
în frunzele tinere.
