Am trecut mãmucã doar sã te salut,
Ochii mei cãprui au rãmas ai nimãnui,
sufletul în mine plânge de durere
c-am plecat în lume mult prea devreme
sã-mi caut rostu-n viaţã, mândrã ca sã fii
de copilul tãu ce a crescut printre strãini.
Soarta a fost crudã, pe drumuri neumblate
Pãşeam desculţ pe spini, sângele mã arde,
Cu privirea-nlãcrimatã chipu-ţi cãutãm
ca o blândã alinare, te vroiam în viaţa mea
şi te visam aievea cum în şoaptã mã strigai
dar tu, mãmucã, toate astea nu le cunoşteai.
Anii grei zburau alene prin suspine adâncite,
Trecute clipe însorite pe sub pleoape se perindã,
Doar prezentul dezgoleşte adevãruri nerostite
Şi-n apusuri însingurate de tãcerea adormitã
se destramã şi se frânge aripi scunde de luminã
şi o şoaptã-ncãtuşatã - nu distanţa ne desparte.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sensibilitate, emoţie, nostalgie, un poem plin de încãrcãturã sentimentalã.
