Un vis tulburãtor îmi tulbura lumina nopţii cernitã din vãpaia focului
Irosind zadarnic picãturi de suflet pentru un suflet ce-mi orbise paşii
abãtut şi renegat de tine, rãtãceam prin frunzişul aducerii aminte
şoapte înstrãinate se hrãneau din tãcerea ce peste noi umbrise
într-un timp fãrã mãsurã, renãscute pe limbi strivite de nepãsare
te-am recompus chemare într-un vers ce veşnic va rãmâne mut.
Sunt cãlãtorul rãtãcit ce oftez în amurg, stingherit de vremuri apuse
Biciuind clipa întruchipãrii din zori când braţe feline s-au împreunat
Un legãmânt nescris zace cufundat într-un morman de vise ireale
torc cuvântul ţesut în privirea întrebãtoare ce a zdruncinat rãsãritul
şi-nvãluit de ceaţã, ignor faptul cã pânã mai ieri mi-ai fost dulceaţã
şi te sorbeam în dimineţi cu picãturi de rouã pe buzele amândouã.
Suspinul se adapã din rãmãşiţele-ngropate de promisiuni deşarte
Neînţeleasã-i flacãra ce arde întreţinutã de-o nãucitoare amintire
Iar tu, ferice întruchipare, te oglindeşti tãcutã pe pleoapa umezitã
Aşteptând ca veninul petalelor aşternute sã rodeascã pe ramuri
ranã sângerândã în vãpaia infernului necunoscut a unui muribund
ce îşi cãuta rãtãcitor rãpirea de luceafãr stins în braţele amorului.
