( poezie )
---------------
A şlefuit oglinda
nu numai cu privirea,
cu pila dintr-un gând
zi de zi la rând,
şi a intrat în ea
crezând în altceva,
a deviat şi Styxul
cum ar seca o moarte,
a-nfipt ţãruş de vamã
sã nu mai fie noapte,
s-a bãrbierit la suflet
cu toate cã-i acelaşi,
în loc de piele, cremã
cusutã-n diademã,
un diamant a şlefuit
pe un canin ce a pierit,
din kilometrii bãrbii
a fãcut cu mâna
pentru o evadare
din oglinzile hilare,
Nu îi plãcea figura,
voia o alta, rombã,
nu viziuni de catacombã
în care şi privirea
se îndoaie
când noaptea o înmoaie,
Au transpirat pereţii,
jaluzele râd,
se vede în oglindã
zâmbetul lui hâd,
real, mereu acelaşi,
altul ? ei, aşi,
plãteşte cu osândã
ieşirea din oglindã.
|
