Din epicentrul meu
mã vãd frumos şi perfect,
Din capãt de lume, ciclop
mã vãd ceilalţi,
cu vederi unice,
strâmbe şi strâmte,
împiedicat de umbre,
cu baston din soare
sã vãd zilele
pe care merg cu paşi inegali,
mã ţin de vreo stea
mai ales noaptea,
Iar dacã mâna apucã orele,
le toarnã pe gât,
aşa sunt de flãmând
din capãt de lume,
Din epicentrul meu
pãr de fãt frumos vãd
pieptãnându-l pânã în alt oraş
mai auriu ca aurul pur,
din capãt de lume
se întreabã toţi
cum de am inventat
coafeze şi frizeri,
doar nu avem pãr
nici sã ne salutãm cu aricii,
Mi-am pãrãsit epicentrul
la primul cutremur vãzut pe faţã,
în capãt de lume m-am vibrat,
cu pãrãsire şi de ochi şi de foame
şi de pãr,
Nasul face acum curãţenie
prin tomberoane familiale
-şi pentru bunãstarea mea-,
sunt un aplaudat de toţi:
! baby sitterul cutremurat !,
ciufulit de aduceri aminte
copiii pãmântului mã învaţã sã merg,
singuri şi deştepţi împreunã
pânã la amiazã
când vin pãrinţii,
