Se face primãvarã,
n-am întors - definitiv - la ţarã,
fãrã vreun motiv
- cum e-al ierbii tiv -
furnicile carã
pãmântul la ţarã.
Totu-i minunat,
vezi dintr-un palat
aerul curat,
nori pictaţi ca-n carte,
ape pastelate,
fluturii se-ncurcã
la crescut de turtã,
ciugulit de curcã
flori şi roşii urcã,
un cãţel de latrã
pãdurea-i mai latã,
pãsãri transparente
conducând torente,
stâncile planoare
cu flori ultra-rare,
în curte o şurã,
spre ea-i a mea gurã,
cu ea te sãrut
cã aşa am vrut,
cã aşa-i la ţarã,
primãvara-i varã.
