Frunza-i verde, şi strada este verde,
la semafor cu ochelari banditeşti
obturezi soarele venind copilãros,
ca o omidã prin cultura ochiului,
Sculpturi din tine populeazã pãmântul
în trezorerii de pietre osoase,
se laudã privirea ta belicoasã
cu un munte de bãrbaţi pe o furnicã,
Eşti cumva reporterã la mine şi la pijama ?
dar chiar te uiţi în oglinda întreagã
spãrgând bãrbaţi ascunşi dupã draperii ?
tu ai fese de oprit semafoare ?
Te invitãm la noi într-un hambar
cu pofte-ntortocheate pe spaghete,
o masã fericitã şi-un pahar.
În sticlã pãmântu-i plin de fete.
==================
Acum scriu aşa pentru cã îmi vine sã scriu
dintr-o datã.
