Sub soarele scânteietor
se lumineazã viaţa mea,
mã rog sã mã traverseze lumina
prin orice cotlon întunecat
pânã voi deveni un curcubeu
în mişcare prin gând, prin sentimente,
luminând-ul pe mâine cu speranţe.
Cum aş putea sã ţin soarele în braţe
coborând întunericul
la vârful pantofului incandescent ?
Cum aş putea sã nu uit genetic
atingerea de vânt uşor prin plete,
materia pãtrunsã prin mine
cu trenul celulei la gara iubitei,
în inima mea încãpãtoare ?
Doar în inima mea vei putea inventa
universul tãu greu de luminã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O poezie plina de metafore care lasa loc cititorului pentru imaginatie.
