antivers şi antiprozã
concept iniţiatic
---------------
El este Ion. Stã în carul cu fân transparent la nevoi,
se uitã la stele cum iasa pe cer de parc-ar fi ploi.
Gândul la recoltã, stelar, cu-n picior pe pãmânt :
fânul îl va rumega vita, stelarã şi ea, promisiune
de apropiere a cerului, de aproape de cer, o misiune.
Apoi cerul nu este atât de aproape, stele se duc, nu vin,
şi Ion are un obicei de lãtrat omeneşte la lunã, în lunã,
timpul lui se ofileşte şi în ziua cea mai bunã.
Lui Ion îi trebuie un ceva, un lanţ de lãtrat la stele
sã nu se mai ducã fânul legat în şurã la ele.
Apoi, mai apoi, coasa cu morcoaşa ţinutã de un bunic
sã nu se desprindã de pãmânt în anul cel mic,
- ...sã-l ierte, de nu se mai desprinde fân de cer,
toate cele nu rezistã, ca iarba exultã şi pier - ,
El este Ion. Doarme în carul cu fân, cu stele, cu idei,
s-a botezat într-o falie de amintire, în vaidei,
stelele nu se mai terminã, cã de-aia se mirã Ion
de ce stã fânul în carul gol atârnat de un ion,
ca şi cum iarna, vara, chimia s-ar fi aşezat pe atom
discutând aleluia cum s-a contemplat un om.
|
