De trec nimicuri laolaltã
şi tu mã vezi frumos de ieri,
poate acum sunt sub o daltã,
fãrã tãiş ai vrea sã speri,
Te uiţi la un tablou cu barbã,
stã sprijinit de un toiag,
pletele-i curg în alba iarbã,
pe tine te iubesc cu drag,
Iar de s-o stinge luminiţa
la care ai cerut un sfat,
pe deget suflã gãrgãriţa,
unde-o zbura eu m-am aflat,
Şi nu apune soare-n viaţã
peste ce-ai vrea sã ţii deoparte,
numai tabloul stã în faţã,
acolo, vie, tâmpla-i carte.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Apreciez poezia şi las un accent pe finalul ei:
Şi nu apune soare-n viaţã
peste ce-ai vrea sã ţii deoparte,
numai tabloul stã în faţã,
acolo, vie, tâmpla-i carte.
