Tu eşti speranţa mea,visul de a te revedea încolţeşte subit în sufletul meu precum zorii unei dimineţi de primãvarã.Te aştept necontenit în strãfundurile eului meu,pentru a mã eclipsa pururea privindu-ţi etern gingãşia trupului delicat.Am sã te aştept pânã la asfinţitul serilor de mai,contemplându-ţi privirea,acea privire magicã,neîntreruptã,care îmi copleşeşte inima de bucurie şi mã face sã duc dorul norilor zburãtori.Fiinţa mea reverbereazã nestingherit cãtre tine,îţi urmeazã îndeaproape parfumul înmiresmat,dulce al trandafirilor.Asemeni unei raze de soare,tu mã încãlzeşti pretutindeni,necontenit.
Dacã Providenţa va îngãdui cândva sã ne intersectãm destinele,mã voi declara cel mai norocos bãiat care a existat,ştiind perfect cã numai prin tine voi vedea eternitatea.Ochii mei se vor oglindi în minunata aurã pe care o emani cu atâta cãldurã,încât voi crede cã visele sunt mici fantasme pe lângã clipele frumoase petrecute alãturi de fiinţa ta.Rãsãritul soarelui e fermecãtor,însã tu transcenzi inima mea cãtre implinirea universalã,o împingi cãtre beatitudine.Frumuseţea iubirii noastre nu cunoaşte deznodãmânt şi nici moarte,deoarece nemurirea nu rezoneazã cu noţiunea de sfârşit.Cred cu sinceritate cã şi Dumnezeu ne poartã dragostea acolo unde lumina ar pãrea mult prea timidã,acolo unde amurgul se pierde în negura întunericului,acolo unde stelele cerului obosesc a mai strãluci;acolo în schimb,noi doi vom radia fericiţi ştiind cã undeva pe bolta albastrã sufletele noastre vor lumina spre veşnicie.
