Mai strig şi eu, din când în când,
Cu rãnile dispuse la scandal;
Jandarmii pãcii mã maseazã blând,
Târându-mi caracterul la spital.
Buimac ,de câte rele se adunã,
Mai strig pe geam la trecãtori;
Dar, parcã aş lãtra la lunã,
Cu vârcolacii puşi sperietori.
Vin doctori cu reţete copiate,
Asistente blonde sã ajute
Şi mã îmbolnãvesc de sãnãtate
Sã nu mai pot striga cã ceva pute,
Cã rana mea e rana lumii,poate...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
*rana mea e rana lumii, poate*, numai un suflet plin de simţire poate sã scrie un asemenea vers
