am ajuns acolo unde cuvântul
iese din el şi se face
lungime
şi lãţime
şi înfãşurat apoi pe verticalã
îl poţi strânge în mâini
pânã între douã secunde
am ajuns acolo unde
numai sãgeţile însumate ajung
şi de unde
nimic nu se mai vede
decât altceva
ce numai ochiul tãu
bãnuieşte
acolo iubito
ţii stelele-n palmã
şi cerul întors ca o blanã de miel
din care cad
desfãşurãri inedite
în insule negre
din care ziua nu mai scapã
doar o melodie
cât o coardã subţire
din care vine
cuvântul
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
îmi pare rãu cã nu sunt un critic priceput,demn de aceastã poezie, mi-a plãcut cum ai plonjat într-o lume microscopicã, şi ai cântat pe corzile unversului
