Ce linişte,Doamne, m-a cuprins,
Nici fluturii nu mai zgârâie cerul,
Înlãnţuit, rãnit şi învins:
Cu mâna, cu vorba, cu fierul;
Într-o piatrã m-ai închis,
Într-o piatrã cu dichis,
Unde lupii ,înadins
Vin, urmându-mã în vis...
Este linişte,Doamne, în piatrã,
Doar câinii tãcerii mã latrã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Un strigat al subconstientului (cel putin asa il vad eu), adus la suprafata in versuri. Frumos!
2.
de-ai şti cât m-a întristat poezia ta ! parcã nici nu mai vreau sã-ţi citesc poeziile, mai ales acum de când te cunosc mai bine, tare mult aş vrea ca acum sã fiu lângã tine mãcar pentru câteva clipe
