Deşi apar cu pletele în vânt,
Cum rãsucit e valul într-un vârtej nebun,
Cochilii sfãrâmate, pe ţãrm ,nu mai adun...
Şi mâna-mi cade goalã pe pãmânt.
M-am lepãdat de goluri şi de fals,
Da-n inimã mã roade viermele-ntrebãrii;
Pe mare saltul delfinilor e vals,
Dar ce va deveni la malul marii?
Ei ,purtãtorii lumii din abis,
Nu-mi desluşesc ce-n ceaţß se ascunde;
Dacã lumina zilei n-am s-o pot pãtrunde
Deschid în noapte ochiul pentru vis...
Dar cine poate şti?... Azi nu mai vreau,
Tribut adus cu stânga, cioburi şi ruine,
Iubirea mea şi cãutarea ţine,
Mai mult de ceea ce-aş putea sã dau.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Rãmâi în largul mãrii cutreerãtorule, acolo sufletul tãu e vals, la malul mãrii devine un spasm neputincios, dãruie iubire, e testul ei care depinde de noi, ce primim nu mai depinde de noi, rãmâi în largul mãrii şi mai adu-ne din când în când câte o perlã din strãfundurile ei,
