am senzaţia cã fãrã centurã de siguranţã
conduc în absurd un vehicol mai important decât viaţa mea
pentru care agenţii închid ochii
afişând o binevoinţã fardatã
nu ştiţi de unde pot cumpãra o azimã
ultimului cenaclu
ultimei searã de tainã
înaintea absurdului din al patrulea regn
voi sãdi o zeadã
în sahara mea interioarã
din care se scurg
treizeci de arginţi amendã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vã mulţumesc, din suflet şi cu flori de gând.Mi-aţi citit toatã tresãrirea aşa cum doar sufletele alese o pot face.
Chiar cã trupul, sufletul sunt componentele unui vehicol numit om, pe care mintea, de vrea sau nu, trebuie sã-l conducã pânã la finalul drumului. Probabil cã cei mai mulţi dintre noi avem nevoie de încredere în noi înşine, în primul rând, când lãsm în spate lumea tridimensionalã şi pãşim sincolo, în marele necunoscut. Ultima strofã este însumarea istoriei umanitãţii, de-a lungul timpului, cel puţin aşa o vãd eu. Versuri de nota 10, o spun fãrã falsitate, care trebuie înţelese