suntem douã momente risipite
sub luminã cãruntã
simţim acum cãldura frântã
şi anotimpuri diferite
ni se-ntâmplã
ai fi putut sã pleci dintre icoane
grãdinile nu-s toate guri de rai
şi nici încinse-n cercuri
bastioane
unde ciocârlia moare-n nai
ne-am fi cãutat
prin suflete ascunse
dorinţe cântece atingeri care
ar fi aprins pe munte focuri
de primejdii
acaparatoare
şi torente nãvãlind barbare
pe matca nespuselor cuvinte
ne-ar fi pus pe rãni
balsamuri sfinte
acum e prea târziu şi multã cearã
de stele cãzãtoare şi erori
nu pot sã-ţi pun pe ochi
a doua oarã
munţii cu pãduri şi cãpriori
c-au plecat pãdurile la vale
şi cãpriorii turmelor rebele
nu mai ştiu cãrarea nunţii tale
nu voi condamna nici nu voi cere
acestor clipe explicaţii
cui
ar folosi momentul de durere
sau momentul adevãrului
