PASÄ‚REA PISTRUIE
Rãcoarea toamnei mã-nfioarã ,
Dar stãruie în noi parfumul ,
Când anotimpul se coboarã ,
Şi-n frunze se îmbracã drumul ,
Rugini ascunse nãvãlesc deodatã ,
Şi mereu îmi aminteşte cântul ,
În poala toamnei despuiatã ,
O candelã o stinge vântul .
Lumina ei ---ecoul unui vis ,
Se risipeşte printre ramuri ,
Azi cerul iarãşi s-a închis
Iar zorii vin cu foc şi flamuri .
Prin ploi suntem o trecere mãruntã ,
Ne îndoim în amintire ,
Zdrobim bruma cea cãruntã ,
Cu visul nostru de iubire ,
S-o pãstrãm iubito ca pe o comoarã ,
Mergând în viaţã pe aceeaşi cãrãruie ,
Acum când copiii ne plecarã
Şi am rãmas ca pasãrea pistruie.
2006
|
