NIMENI
Eri, târziu, spre asfinţit,
Un înger cu pãrul aurit,
Mã-ntreba nedumerit:
Ce vietate, ori pasãre, sau cine sânt,
Şi ce caut pe pãmânt,
-- â€ţ Nu ştiu cine sunt â€ţ i-am spus
Cu un început de plâns.
--â€ţ Dacã nu şti, poţi sã fii oricine,
Oricare dintre toţi,
Drepţi şi pãcãtoşi, sau hoţi,
Profeţi, mucenici, sau idioţi,
Genii, paranoici sau netoţi,
Pe toţi,
Sã-i numeri n-ai sã poţi,
Chiar dacã tu umbli pe pãmânt,
Şi vrei sã pari un sfânt,
Tu n-ai sã laşi nici un fel de umbrã,
Chiar dacã vremea va fii nesfârşit de lungã â€ţ
--â€ţ Nu ştiu cine sunt,
Acum, întâia oarã calc pe-acest pãmânt,
Eu vin de pe steaua-aceea albastrã,
Care pâlpâie ca o luminã în ferestrã,
Aici parcã e pustiu,
Dar nici eu pe tine nu te ştiu,
Nu te-am vãzut nicicând,
Nici mãcar în gând,
Dece, uimit, mã tot priveşti,
Tu cine eşti â€ţ ?
--â€ţ Eu te-am vãzut cândva, demult,
Pãreai un copil rãtãcit printre copii,â€
--â€ţ Atunci, spune-mi, astãzi cine sânt,
Spune-mi un cuvânt,
Sau toatã povestea dac-o ştii,
Te-ascult â€ţ
2012
|
