Autor:	costel zăbran ( constantin zăbran ) - [ POEZIE ]
Titlu:	FRUNZE RUGINII

FRUNZE RUGINII E frig şi vremea parcã e mâhnitã, Aştern mereu poezii, dar ştiu cã e-n zadar, Degeaba-ţi scriu o strofã auritã, Pe-o frunzã ruginitã, De arţar. Trimite-mi doar un gând, de unde eşti, Pe poteci de visuri şi poveşti, Voi citi scrisoarea printre rânduri, Cu ochi plini de iubire şi de gânduri. Te pãstrez mereu în suflet şi în minte, Ca un flutur rãtãcit, ce simte adierea, Ca o albinã ce adunã mierea, Şi-ntristat, voi sfãrâma cuvinte, Câte frunze ruginii, în mine mai danseazã, Câtã vrajã în suflet mai vibreazã, Parcã mã-nveleşte o alburie ceaţã, S-au petrecut toate parcã-n altã viaţã Oct. 2011

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	într-adevãr, totul e posibil cu Dumnezeu, El ne dã iubirea sacrã, plinã uneori de suferinţã, dar şi de fericire purã	constantin zăbran
2.	mulţumesc pentru frumoasa apreciere în versuri	constantin zăbran
3.	E atat frig fara iubire Si vremea-i rece si mahnita Te-ntorci ‘napoi spre amintire Gasind iubirea pregatita Ca â€"n toamna rece sa rasara. Mar inflorit a doua oara. All things are possible with god.	Exem

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]