Pe frunze ruginite de nuc,
Am scris atâtea gânduri şi doruri,
Privesc întristat cum se duc,
Ca şiruri de cocori în zboruri.
Merg îngândurat pe poteca,
Pavatã cu lespezi de lumini,
Când doruri pleacã spre tine,
Cum pleacã spre Meca,
Un şir tãcut de pelerini.
Când voi pleca-mpãcat,
Spre steaua mea albastrã,
Tu sã priveşti cu sufletul curat,
Spre cer , la lunã, sau la soare,
Sub stele cãzãtoare,
Şi sã-ţi aminteşti,
De iubirea noastrã,
De clipa din poveşti,
Pe care am trãit-o,
Amândoi, iubito
Pe frunze ruginite de nuc,
Am scris atâtea gânduri şi doruri,
Privesc întristat cum se duc,
Ca şiruri de cocori în zboruri
...asa se duce,din pacate,si copilaria cu povestile ei.
