NOPŢI DE SÂNZIENE
Mi-e teamã de versuri,
Ale inimii reversuri,
Aş vrea sã te alinte,
Dar gura ta mã minte,
Când îmi spui cã le citeşti,
Cu suflatul fierbinte.
Aş vrea sã plec pe cãrãri de munte,
Sã urc spre piscurile cãrunte,
Privirea ţintã cãtre stele,
Şi sã pun în locul lor,
Ochii tãi,
Cu luciri de peruzele,
Dar ochii-mi obosiţi de dor,
Zãresc prin câmpuri de mohor,
Doar umbre,
Sumbre,
Ce danseazã-n nopţi de sânziene
Râzând, cu privirile viclene,
Şi mã întreb cu gândul rãvãşit :
---* Oare ele m-au ursit ?
24 iunie 2013
|
