AUD TÄ‚CERILE CUM CAD
Dedicaţie Mariei
Å¢i-am spus mereu cât te iubesc,
Cea mai frumoasã dintre fete,
În ochii tãi mã adâncesc,
Ca-n amurguri violete,
Între noi rãsar ecouri,
Şi-aud tãcerile cum cad,
Se-ascund prin turmele de nouri,
Sau prin pãdurile de brad.
Tinereţea nicicând n-o sã învie,
Cu şoapte-mbrãţişãri şi amãgiri,
Dar iubirea mi-a rãmas credinţã vie,
Iar versul, un buchet de trandafiri,
Pe care astãzi cântã timpul,
Aceeaşi veche melodie.
Azi, vârsta are chipul fad,
Azi-noapte te-am ascuns prin vise,
Aud tãcerile cum cad,
Şi plâng versurile nescrise,
Îngândurat, stau seara la fereastrã,
Privind cu dor steaua mea albastrã,
Acolo voi pleca, deşi este departe,
Sã-mi spui la revedere,
Fluturând mâna din prag,
Eu îţi voi lãsa, cu drag,
Iubirea scrisã-n nicio carte
2013
|
