Dacã gonim iubirea,
De pe-acest pãmânt,
Ne pierdem sfinţirea,
Dispar şi flori şi cânt,
Ne va cuprinde ura,
Vom deveni jivine,
Nu vom mai şti ce-i rãu,
Nici ce este bine,
Izvoarele din munţi,
Vor seca, mâhnit,
Cu-n murmur chinuit,
Raiul va închide ,
Ale sale porţi,
Alaiurile de nunţi,
Vor fi bocete de morţi,
Cumplitã este ura,
Care stã la pândã,
De-o scãpãra scânteie,
Va aprinde lumea,
Şi-o va nãrui,
Sub o grea osândã,
De ţipãt şi calvar,
Şi din pãmânt va face,
Un peisaj lunar,
Va fii un geamãt,
Un vaiet şi-o luminã,
De trãznet asurzitor,
Ce totul va cuprinde,
Lumea-ntreagã,
Va fii doar o ruinã,
Ura mânioasã,
Dacã s-ar aprinde,
Întregi constelaţii,
Se vor prãbuşi,
Cu stele risipite pe pãmânt,
Dar nici ele nu vor reuşi,
Sã ne-arate drumul spre luminã,
Vom rãmâne trişti şi orbi,
Ne vor ciuguli,
Doar ciori şi corbi,
Nu vom mai trãi,
Nici o zi seninã,
Şi pentru toate astea,
Doar noi vom fii de vinã,
Iubirea va rãmâne,
Plângând înduioşatã,
Dar nimeni n-o doboarã,
Aşteaptã noul rai,
Şi altã lege-a firii,
Şi iatã îngeri albi,
Pe pãmânt coboarã,
Şi zâmbind, sãrutã,
Picioarele iubirii.
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc, îţi rãspund cu un minunat vers al lui elbi :*speranţa este numele zilei de mâine*.S-o aşteptãm
