DINTOTDEAUNA
Nu mai plouã în aceastã searã,
Şi-o sã mã alinte iar privirea ta,
Şoaptele sunt cãntec de vioarã,
Şi mângâierea atingere de stea
În aceastã searã nu mai plouã,
Tu eşti trandafitul roşu din grãdinã,
Cu petale pline de parfum şi rouã,
Eşti izvor de apã cristalinã,
Eşti visul meu trandafiriu,
Pasãre mãiastrã-n zbor,
Naiadã cu pãrul auriu,
Copil zâmbind fermecãtor.
Din tot ce-a fost, trãire şi avânt,
Azi a mai rãmas doar un cuvânt,
Şi din timpul trecãtor,
Numai o clipã
Ce s-a pierdut în vânt,
Iubirea, aripã frântã,
De pasãre sfântã,
Ce nu mai zboarã-n slãvi,
Şi nu mai cântã,
Am uitat de mult,
Sã mai vorbim în şoapte,
Şi nu le mai ascult,
În fiecare noapte,
Totul esta doar sigurãtate,
Şi iubirea ursitã sã devinã,
Vioarã cu strunele dezacordate.
Trecerea noastrã prin lume,
A fost frumoasã,
Şi tumultoasã,
Prin primãveri, prin ploi şi prin brume,
Şi la noapte, când se-ascunde luna,
Vom rãtãci prin clipele de ieri,
De-alaltãieri,
Din totdeauna.
2013
|
