Era o searã de-ametist,
Şi-n asfinţit,
Tu ai venit,
Încet,
Ca un înger printre nori,
Şi-n amurgul violet,
Ai luminat grãdina,
Plinã de parfum şi de culori,
Ai venit,
Ca o adiere de zefir,
Te-ai apropiat alene,
Mã priveai tãcutã printre gene,
Zâmbind, mi-ai întins braţul,
Şi mi-ai pus pe suflet laţul,
Trãiam ? Era doar un delir ?
Te-ai aplecat, zâmbind,
Şi m-ai sãrutat,
Buzele aveau gust de elixir,
I-am sorbit mireazma,
Ca în altar aghiazma,
Dar apoi,
Ca o umbrã te-ai desprins,
Icoana-ncet s-a stins,
Tristeţea m-a cuprins,
O lacrimã,
Din pleoapã s-a prelins,
Ca roua pe-o petalã de verbinã,
Ce strãluceşte în luminã,
Mi-am înãlţat
Spre cer privirea,
Tu în urmã ai lãsat,
Un vers şi-un cânt,
Ca un descânt,
Şi amintirea,
Unui sãrut de orb,
Sã-l sorb
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Detaliere,descriere,actiune, concluzie...un sarut real si chiar imaginar(in vis) poate arde multe calorii:))
...astept de la tine si critice la versurile expuse de mine...prea multe laude am primit din partea ta.
....te rog trimite-mi si mie o opinie pertinenta din partea ta...nu-i bai sa stii....o sa incerc sa-mi imbunatatesc incercarile si trairile mele aici pe hartie.
