CÂND VOI PLECA
Ştiu cã mâine voi fii doar amintire,
Voi lua cu mine-o caldã-mbrãţişare,
Pe care mi-ai lãsat-o-n trup şi-n gând,
Mai ţii minte când ?
Simt şi azi parfumul tãu de floare,.
O clipã-a stat iubirea lângã mine,
Şi a trecut,
Ca ploile dintr-o varã-ntârziatã,
Cât m-a durut,
Când îmi aminteam,
Cum cuprindeam,
Cu şoapte line,
Trupul tãu subţire,
Plin de amãgire,
Şi faţa-nmiresmatã.
Respiram acelaş aer amândoi,
Nu ne pãsa de viscole şi ploi,
Aerul din universuri,
Ce adia în vise,
Care înflorise,
În sufletul ce le-mplinise,
În nesfârşite versuri,
Pãstreazã-n suflet clipa-aceea,
Eu mereu o voi pãstra,
Prin ploi de toamnã ruginie,
Pãstreazã ropotul din ea,
Priveşte zarea purpurie,
Sã-ţi rãmânã chipul ca o floare.
Când voi pleca cu cârdul de cocoare,
Departe, pe tãrâmuri calde,
Unde nopţile sunt albe,
Sub razele de lunã,
Lumina ei blajinã sã mã scalde.
2013
|
