Cad picuri reci de ploaie,
Din ramuri desfrunzite,
Şi din inima bolnavã,
De doruri deocheatã,
Tu le-ai pus în mine,
Sã mã umpli de ispite,
Tu, mireazmã dulce
De floare fermecatã,
Tu , lumina multor,
Cereşti singurãtãţi,
Nu mistui deodatã,
Iubirea descântatã,
Las-o sã se stingã-ncet,
Prin lungi pustietãţi,
Dar dacã într-o zi,
Vei dori sã plece,
Spune-i,
Pânã sã se-ntunece,
Va pleca-n neant,
Din ea vei mai rãmâne,
Doar cu amintirea,
Eu Îl voi ruga pe Domnul,
Mare, bun şi blând :
•Doamne, doar Iubirea Ta
Este nemurirea,
Iubirea mea primeşte-o,
Dã-i apoi sfinţirea,
Aşeaz-o printre stele,
Luminã-a unui gând *
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ai spus ca sunt obsedata de iubire(nu-i un repros)
Cand esti obsedat esti mult mai posesiv decat atunci cand iubesti. Iubirea e un sentiment frumos, dar obsesia te aduce de la agonie la extaz si invers.
Nu poti spune obsesie = iubire.
Si la tine in versuri iubirea e preaslavita in fel si chip. Deci se poate vorbi de obsesia ei si la tine in exprimarea gandurilor ?
