E furtunã şi marea-i agitatã,
Ceaţa-nvãluie şi apele şi maluri,
Parc-atunci pãmântul se nãscuse
Dintr-un hãu necunoscut,
Lumea încã nu era creatã,
Nimic nu începuse
Se-auzea doar un zgomot surd de valuri,
Dupã un timp ceaţa se sparge înspre rãsãrit,
Şi-apare-un stol de pescãruşi cu aripi argintate,
Cu ţipete prelungi, se duc la pescuit,
Zburând peste apele învolburate,
Un singur pescãruş sta stingher pe mal,
Aripa-i e frântã, nu poate ca sã zboare,
Disperat se-aruncã în cel mai mare val,
Şi pleacã cu norocul în depãrtata zare.
Stropii reci de apã îl biciuie în faţã,
Priveşte pescãruşii cum adâncurile scurmã,
Å¢ipã disperat dar nimeni nu-l aude,
Şi el, o pasãre rãzleaţã,
Într-un ochi de apã,
S-a şters fãrã de urmã,
Sunt trist cã şi pãsãrile sunt atât de crude.
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Profunde sentimente exprimate in versuri delicate. Da, si pasarile au rautatile lor dar o fac inconstient, pe cand oamenii…versuri inspirate. Inspiratie pe mai departe si spor la scris!
