Rezemat de-un felinar,
Pe-o strãduţã-n clar de lunã,
Plutea un cântec trist şi-amar,
Ieşind feeric dintr-o strunã,
Cânta bãtrânul lãutar.
Lângã el mã aşezam,
Cu sufletul îl ascultam,
Din struna lui curgea mister,
Parcã venea de sus din cer,
Pe-obraji lacrimi se preling,
În palme plânsul încercam,
C-o lacrimã de dor sã-l sting.
Şi când cheflii-ncet plecau,
Pleca şi el încetişor,
Ecourile se prelungeau
În aer, ca un lung fior.
Pe struna lui gemeau dorinţi,
Nu vorbe-nşelãtoare-n vânt,
Ci doar iubiri de ochi cuminţi,
Destãinuite-n necuvânt
2012
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nostalgice versuri dar de o frumusete aparte. Parca din versuri este zugravit tabloul acelor vremuri apuse. Mi-a placut!
