Visul meu a înflorit,
În grãdina de asearã,
Spre pãmântul adormit
Îngeri albi din cer coboarã.
Se reped peste castani,
Nori ce par nişte balauri,
Vântu-n hoardã de centari,
Rupe ramuri din platani,
Nãuci zboarã-un stol de grauri,
Şi se-ascund printre coclauri.
Rãtãcesc prin parcul gol,
Vremea e atât de tristã,
Ploaia murmurã domol,
Lumea parcã nu existã.
Amurgurile m-au regãsit,
Sub castanul unde seara,
Îmi acordam încet vioara,
Cântând un dor fãrã sfârşit.
Dar brusc, potopul se stârneşte,
Doar castanul mã fereşte,
De furia deslãnţuitã,
Un fulger cerul desveleşte,
Şi-l lumineazã o clipitã.
Nu ştiu dacã m-am trezit,
Mintea nu s-a limpezit,
Zorii se ivesc prin ceaţã,
E o nouã dimineaţã,
Te zãresc venind iubito,
Lumea ai înveselit-o,
Grãdina-n zâmbet a-nflorit.
Şi pe aleile-mpietrite,
Merg cu gânduri fericite.
Sunt atât de-nduioşat,
Când mã priveşti cu chipul blând,
Spune-mi iubito, am visat?
Şi dacã şti
Spune-mi şi când
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Daca a fost un vis, cu siguranta, a fost unul superb.
