BRADUL SECERAT
Dorul vechi, în cetinã topit,
Murmurã surd, rãtãcind prin ramuri,
Ascultã foşnetul de frunze, ruginit,
Un paltin cu mirezme de balsamuri.
Ciocârlii, spre cer , zboarã ca-ntr-un joc,
Se trezeşte noaptea din visare,
Soarele mânã carul lui de foc,
Razele, prin ramuri, lucesc ca un breloc,
Mierlele se-ascund prin crânguri la rãcoare.
Eu merg aşa-n arşiţã fãrã niciun scop,
În zare, peste munte, se vede un prislop,
Vreau s-ajung acolo pânã sã se-ntunece,
Gura mi-e uscatã, cere-un strop de apã rece.
O şoaptã la ureche aud neîncetat,
Amintire-a vremilor de mult uitate,
Şi iatã un brad de trãznet secerat,
Numai el ştie pentru ce pãcate
2013
|
