Autor:	costel zăbran ( constantin zăbran ) - [ POEZIE ]
Titlu:	INIMÄ‚ OSTENITÄ‚

INIMÄ‚ OSTENITÄ‚ Când mã mângâi cu dor şi cu tandreţe, Râd ingerii dansând prin ploi, Se-mbracã seara-n frumuseţe, Înseninându-ne pe amândoi. În grãdinã se deschide floarea, Şi zefirul cântã imn naturii, Din rubine parcã-i fãcutã zarea, Prevestesc viitorul augurii. Inima noastrã este ostenitã, S-o mângâiem cât mai este timp, Când gândurile zbura-vor pe orbitã, Sã rãtãcim prin fiecare anotimp 2012

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Sãracã inima me Iar începe-a mã dure Şi-mi spune sã mã feresc Şi sã nu te mai iubesc Dar eu chiar de voi muri Nu mã las de-a te iubi	elbi
2.	mulţumesc liliana, da, niciun doctor nu poate trata cea mai incurabilã, dar şi cea mai frumoasã dintre boli	constantin zăbran
3.	Nescrisele cuvinte Aducerile aminte Mã împresoarã Încep ca sã mã doarã Un doctor d-ãla mare Îmi face ascultare Oftând se întoarce Nu are ce-mi face!	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]