Pe tãrâmurile-ntinse, venea tãcutã seara,
În ochiuri de ferestre, se mai vedeau luciri,
Ca o jivinã,noaptea, pe lume şi-a pus gheara,
Îi mai sclipeau doar ochii, ca nişte nãluciri.
Oamenii erau atât de osteniţi,
Se culcau devreme şi aţipeau curând,
Era toamnã rece şi codrii desfrunziţi,
Doar pãsãrile-n cuiburi mai visau, oftând.
Se rãspândea pe şesuri mireasma din dumbravã,
Un stejar bãtrân, privea in sus, spre cer,
Zburând cãtre lumina ce venea din slavã,
Se rotea un vultur în zboru-i auster.
Dar falnicul vultur, s-a nãruit deodatã,
S-a lãsat pe-un pisc, obosit de zbor,
De-abea se mai vedea, pe bolta înstelatã,
Tu â€"l priveai, pe pleoapã, c-o lacrimã de dor
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
nu chiar foarte prolific, multe din poezii sunt scrise în urmã cu mulţi ani,unele puţin refãcute,mulţumesc pentru apreciere
