RUGÄ‚
Pentru fiecare , va veni o zi,
Când tainele se vor împlini,
Sufletul va fi o pasãre ce zboarã,
Şi de sus de-acolo, nimeni nu coboarã.
Dar pân-atunci ţin calde cuvintele în vers,
Scoase din scorburi, sau de prin cuibare,
Le arunc, voios, în vastul univers,
Sau le dedic iubirii, cu lacrime amare.
Pun sclipiri în ele, luminând iubirea
Floare fermecatã, în lungi singurãtãţi,
Mereu am cãutat-o, prin mari pustietãţi,
M-am risipit în mine, sã nu mã sting curând,
Împlineşte-o Doamne, dã-i acum sfinţirea,
Pe cerul Tãu s-o pui, steluţã-a unui gând
2012
|
