Aşteptãm sã vinã o iarnã temutã,
Pe tâmple mã vor ninge, albele tãceri,
Smulge ramuri negre, cu frunza cãzutã,
Pui viscole-n mine, şi-n nopţi numai dureri.
Se urcã pe-nserat , colindele spre astre,
Şi din coruri de copii, sfintele cântãri,
Încremenesc pe cruci visurile noastre,
Şi-n ninsoarea deasã, danseazã arãtãri.
Eu chem prin vârtejuri, doar iubirea veche,
Sunt clipe de viaţã, în pas neştiut,
Mergem prin troiene, suflete pereche,
Tu şti iubito, azi, dece sunt abãtut ?
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
In mod clar, poeziile de iarna sunt mai pline de magie, de frumos, de inocenta, chiar si melancolia imbraca o alta haina.
