PLOAIA DE-ASTÄ‚ VARÄ‚
Unde e iubito, ploaia de-astã varã ?
În care izvorul curge murmurând ?,
Sub care copaci ne-ascundeam într-o searã,
Cu ochi plini de dor ne priveam râzând.
Tânjim dupã-acea varã, aduceri-aminte,
În mov se-mbracã ziua, înspre rãsãrit,
Vântul rãspândeşte cioburi de cuvinte,
Sufletul le-adunã, din timpul adormit.
Câmpu-i moleşit de-atâta cãldurã,
Dorm oaze de maci, prin lanuri de mirişti,
Vãzduhul fierbinte e un soi de torturã,
Parcã totul zace sub ceruri de linişti.
Te-nconjur degrabã cu braţul simţirii,
Şi ploaia o chem, sã vinã îndatã,
Din murmur de stropi dau frâu plãsmuirii,
Priveşte-mi în ochi, iubirea curatã.
2011
|
