Câtã vreme trupul mi-a fost sãnãtos,
Am crezut cã inima n-o sã-mbãtrâneascã,
Nu credeam cã vine-o iarnã sã ne aminteascã,
Cum anii trec neiertãtor,
Cãlcând peste iubiri, dragoste şi dor,
Altãdatã visele erau catifelate,
Azi le simt pe toate îngropate,
Iar inima se zbate furtunos,
Şi suferã ca un prieten credincios,
Care o alintã sã se linişteascã,
Sã se odihneascã,
Doamne, nu te-am cunoscut aşa cum eşti,
Inima, dece mi-o învecheşti ?
Tãcut mereu, acum îmi dai într-una veşti,
Ca o ranã ascunsã mã nelinişteşti,
Doamne, Tu suferi acolo în adâncul meu,
Aşa cum eu în Tine, voi suferi mereu ?
2011
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
De ceara sunt:
aripile,
gandurile,
trupul meu,
Icar îngenunchiat in mine,
Universul
si chiar Dumnezeu.
fiecare om are o cruce,
pe care, cum poate, singur o duce,
Şi când se vor împlini anii,
şi vom ajunge la sfârşit de drum,
vom striga şi noi, cum strigi tu acum :
*Eli, Eli, lama sabahtani ?
Şi Isus a crezut cã Domnu-l pãrãseşte,
dar eu ştiu cã Domnul, pe toţi ne iubeşte,
şi nu ne pãrãseşte
Duceţi şi voi o cruce de durere /Acum cand Dumnezeul meu ma lasã...Fãrã s-aveţi în minţi şi mâini taria / Sã preţuiţi cât preţuieşte bucuria /Nerãstignirii fiecãrui om. nicolaevaduva222@ yahoo.it
