Privirea ta e pentru mine ?
Sau priveşti în depãrtare zorii ?
Spre zãrile liniştite şi senine,
Unde, peste lume, zboarã norii.
Sãrutul tãu, sãrut de zâne,
Ce mi l-ai dat cu dragoste-ntr-o searã,
În amintirea mea, mereu el va rãmâne,
Tulburãtor, ca un cântec de vioarã.
Dar e târzie toamnã şi pãsãrile pleacã,
Ca un stol de rândunele sau de grauri,
Peste pãduri desfrunzite şi coclauri,
Simt sufletul cum mã arde şi mã seacã
Când glasul lor, cu dragoste mã cheamã,
C-o mânã de dor, tu mã înveleşti,
O clipã mã alinţi şi mã priveşti,
Cât te iubesc !
Şi cât mi-e teamã !
2011
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Dorul, leacul si otrava oricarui indragostit..Frumos surprins!
