Privesc cum vine seara şi cântul ei suav,
Mereu mi te închipui cu-n zâmbet strãveziu,
Erai atâta de frumoasã în trupul tãu firav,
Cât te iubeam ! , ai înţeles atâta de târziu,
Privesc şi-acum cu dor, ochii tãi candizi,
La fel ca şi-altãdatã şi azi în ei mã-nchizi,
Te simt în cânt de noapte, ca-n focul unor maci,
Te-apropii-ncet de mine, m-atingi uşor şi taci,
Inima-mi tresaltã când sânul ţi-l ating,
Doar sub nãmeţii de zãpadã, acolo-am sã mã sting,
Iubita mea unicã, mi-e sufletul vioarã,
Ce-ţi cântã o baladã în fiecare searã
2010
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumoasã comparaţie a sufletului cu vioara, un instrument care îmbinã delicateţea cu forţa maiestuoasã a muzicii. Îmi place!
