În fiecare zi mai vãd pe geam,
Cum cade câte-un gând,
Cum toamna cad din ramuri,
Frunze, rând pe rând,
De-atâtea zile goale
Te-aştept, sã vii curând,
Dar azi te simt atâta de departe,
Sufletul mi-e gol şi visele deşarte,
Azi nu ma vrei sã vii,
Sã-mi baţi în geamul ud
De lacrimi şi de dor,
Te-ascunzi sã nu te-aud.
Surd mai bate inima,
Plinã de dureri,
Aş vrea sã o mângâi,
Sã-ntorc zilele de ieri,
Dar ea arde-nchis,
Cã nici nu o mai simt,
Dar presimt,
Cã vrea ceva sã-mi spunã
Şi deodatã
Îmi spune cã-n curând,
Va înceta sã batã
E atât de straniu,
Şi-atât de ne-nţeles,
Dar ea ştie cã în viaţã,
Doar chinuri a cules.
Atât de-adânc simt totul,
Şi atât de brut,
Cum se sfãrâmã jocul
Fãrã lacrimi şi tãcut
Simt acum un dor,
Aş vrea-n vãzduh sã zbor,
Dar aripile mele,
De multã vreme-s frânte,
Nici pãsãri nu mai vin,
Ca voios sã cânte,
Iubire, dor şi chinuri,
În rime de cuvinte,
Pe toate vreau ca sã le uit,
Sã nu mai mi-aduc aminte
2012
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multã durere în aceastã poezie, dar, iatã cã durerea naşte versuri care vindecã. Frumoasã poezia.
