TU EŞTI DESTINUL
Ascult inima cum merge, cu pasul obosit,
Cum a trãit atâta ? O clipã n-a dormit,
Nici n-a ştiut când au venit,
Zilele cãrunte,
Şi anii ce-au venit tiptil, pe cãrãri mãrunte
Fãcliile din suflet lumineazã zarea,
Şi m-au cãlãuzit,
Pânã-n pragul porţii,
Prietene bune, ce cu drag m-au însoţit,
Iubirea, durerea, dorul şi uitarea,
Surorile nedespãrţite ale sorţii.
Ele m-au condus,
Spre un liman necunoscut,
Dincolo de apus.
Le am dela cel ce-n tinereţe le-a avut,
Iubirea, durerea, dorul şi uitarea
Mi le-a dat ca moştenire
Când i s-a surpat cãrarea,
De unde-atâta învolburatul dor ?
Stã dârz de-o veşnicie, ca zeii în Olimp,
Calcã pe drumuri desfundate, ca pe-un nor,
A uitat de mult ce înseamnã timp.
Privesc mereu uimit spre cerul vieţii mele,
Şi întreb soarele, luna, luceferii şi stele,
Toţi îmi spun cã tu ai fost sublimul,
Tu mi-ai fost iubirea şi-ai fost şi suferinţa,
Mi-ai dat inima ta şi mi-ai dat credinţa,
Pe tine te-a ales Domnul,
Sã-mi hotãrãşti destinul
2013
|
