Inimã de carne, cât te-ai plimbat prin lume,
Între cântece de ingeri, şi aprige dorinţi,
Ai strãbãtut voios, tãrâmuri fãrã nume,
Cãutând nectarul tainelor fierbinţi.
Plãceri îmbãtãtoare, şirag de stropi ai spumii,
Ispita desfãtãrii, dar şi pedeapsa lumii,
Dar pe iubita ta, în zadar ai încercat,
Sã o deschizi cu cheia frumosului pãcat.
Acum de-abea mai mergi, cu anii grei în spate
Prin marea pribegie, cu vise înecate,
Te-ai scufundat prin mãri cu valuri înspumate,
Şi-ai adus o perlã, cu lumini de lunã,
Şi învelitã-n noapte,cu visul se-ncununã.
Dar iatã cerul cum se stinge,ca un fitil de iascã,
Sufletul tãu e gol, e ars şi-ncovoiat,
Înpotmolitã-n gânduri, aştepţi ca sã soseascã,
Îngerul, sã treci vama cu sufletu-mpãcat.
Perla a rãmas într-o casetã de lemn înmiresmat,
Şi-atunci când ai plecat,
Å¢i-a spus cã te-a iertat
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Versuri frumoase! Iertarea, în sine, este o perlã pe care nu toţi o posedãm, din pãcate.
