Azi vreau sã uit de mine şi de lume,
Cãci mã dezgustã tot ce-i inuman,
Eu plec, nu ştiu cine-o sã mã-ndrume,
Departe de destinul meu sãrman.
Îţi caut urma ta de altãdatã,
Prin livezi şi crãnguri, mergând ca un nomad,
Şi ascult cu dor şi iubire-nsinguratã,
Foşnetul de frunze ruginii cum cad.
Flori de vişin se-aştern pe vechile ruine,
Si-acoperã încet destinul meu tãcut,
Azi m-am dezis de lume şi de mine,
Şi-aceastã despãrţire m-a durut.
De-acum trãiesc în tine, legat pentru vecie,
Cu flori de vişin şi cu chipul însorit,
Dar se oglindeşte în zãdãrnicie,
O lume de care cu greu m-am despãrţit
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
petala ta o pun suspin
gingaşã floarea mea de vişin
neapucând sã-mi fac un plan
m-oi ninge oare înc-un an?
